Partea cea mai nasoală este că mă reîntâlnesc cu ea zi de zi, chiar și în weekend-uri câte-odată, iar cea mai tare parte a demenței mele este că nu sunt sigur cum aș putea să exist în starea în care sunt în absența acestei persoane de care vă vorbesc!
Să fie oare dragoste? Sincer, sper că nu pentru că atunci am pus-o în atâtea feluri că nici nu vreau să mă pun să le înșir.
Să fie ură?! Probabil și foarte posibil dar nu de către mine.
Să fie atașament părintesc, o ocrotire nedorită? Categoric nu! God, NO!! Hell NO, even!!!
Oare o fi o necesitate ascunsă în suflețelul meu masochist?! Hm... aici nu mai dau nici un răspuns... cine vrea să știe asta ar trebui să fie la fel de dement ca mine ca s-o înțeleagă... iar un număr de telefon nu cred că ar strica din moment ce nimic nu poate exprima acest răspuns decât o voce... una disperată :D
Deci, cine se încumetă să ghicească ce zi am avut eu azi, iar și mai bine ar fi ca cineva să ghicească despre cine anume vorbesc... asta chiar ar fi demențial!
2 comentarii:
bloggere, partidu' te vrea chel...de idei, de sentimente...
stau in balans intre a-mi fi mila sau nu de tine pentru ziua ce ai avut-o. dar cunoscand ceva din tine as indrazni sa spun ca te-ai simtit extraordinar de fain...nu are cum sa nu ai si tu macar o obsesie, sau sa nu te incite astfel de zile :))
of of...greu asa...
În tot răul și un bine... undeva într-un colț întuncat se aude un râs, se simte o prezență, se mișcă o umbră parcă mai întunecată decât întuncimea ce o înconjoară... ghici cine e acel mic psihopat care râde în hohote demonice în situații de genu și își spune bancuri stupide urmărind cum lumea din jurul lui se desfășoare ca pe roate... your's truly. Concluzia, 8/10 pentru cele spuse :D
Trimiteți un comentariu